CITATE DE ANTOINE DE SAINT -EXUPERY

         Am citit cartea cand aveam 13 ani.M-ai placut foarte mult.Pe la 14 ani am vrut sa o  recitesc caci imi ramasese mintea la ea dar nu am mai gasit-o

M-am intristat si am cautat-o zi si noapte .Stiam ca trebuie sa fie prin casa caci nu am dat-o  la nimeni.Am luat toate cartiile la rand…si nimic…mi-a venit sa plang…Am ramas cu gandul la ea si acum fara  sa o caut mi-a iesit in cale

                Asta da surpriza,asta da binecuvantare….

O carte celebra a unui pilot de linie pe timp de pace si pilot militar  in timpul celui de-al doilea razboi mondial, mort in conditii  misterioase, pe cind isi indeplinea ultima misiune.Pentru mine e a doua oara cand o citesc.

“Am vazut egoistul, sau avarul, cel care striga atat de tare impotriva oricarei spolieri (jefuiri, inselari), traindu-si ultimile clipe si rugand sa fie stransi in jurul sau obisnuitii casei, impartindu-le bunurile sale cu o echitate (cu dreptate, egalitate) dispretuitoare, asa cum imparti unor copii jucarii inutile”. (pag. 6)

“L-am vazut pe cel ce-si imparte plosca (vas pentru apa), atunci cand deja se usuca la soare, sau merindele, atunci cand, dupa o foamete indelungata, ele nu-i mai sunt de folos. Si face aceasta in primul rand pentru ca nu le mai simte nevoia si, plin de o regala ignoranta, lasa celorlalti acest os de ros”. (pag. 6)

“…esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina” .(pag. 9)

“Ceea ce are insemnatate nu apare niciodata in cenusa”. (pag. 9)

“Copacul nu e samanta, apoi tulpina, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort.(…) Ca si tine, copilul meu, Domnul iti da viata, te face sa cresti, te umple de dorinte, de regrete, de bucurii si suferinte, de manie si indurare. Apoi te ia din nou la El. Totusi tu nu esti nici acest scolar, nici acest sot, nici acest copil, nici acest batran. Esti cel ce se desavarseste”. (pag. 11)

“Timpul nu mai e o clepsidra ce-si scurge nisipul, ci un secerator ce-si leaga snopul”. (pag. 11)

“…nebunul…pentru a pune stapanire asupra lumii, ar soarbe apa in care ea se oglindeste”. (pag. 12)

“…cel ce iubeste doar apropierea dragostei, nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea”. (pag. 13)

“…care nu iubeste primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis, care nu iubeste dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza”. (pag. 13)

“…am aflat ca omul e asemenea unei citadele (cetate, fortareata). Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi”. (pag. 13)

“…exista un timp pentru geneza, dar exista un altul, un timp fericit, pentru traditie”. (pag. 14)

“Prostii au venit sa-mi spuna: <Elibereaza-ne  de constrangere si vom deveni mai puternici>, dar eu stiam ca in felul acesta ar pierde cunoasterea unei imagini, si nemaiiubind-o, nu s-ar mai cunoaste pe sine…” (pag. 15)

“…a nu te afla nicaieri, nu inseamna a fi liber”. (pag. 16)

“Exista o camera goala, al carei folos nimeni nu-l cunostea – si poate nu avea nici unul – in afara de acela de a intelege secretul si faptul ca niciodata nu poti patrunde toate lucrurile”. (pag. 16)

“…lipsa ierarhiei, in care omul isi invidiaza vecinul, daca acesta il depaseste in vreun fel, si se straduieste sa il coboare la inaltimea lui. Ce bucurie vor mai afla in mlastina in care vor zace?” (pag. 17)“…neghiobul spune: <Obiceiurile voastre nu sunt aceleasi in alta parte. De ce sa nu le schimbam?>  la fel le-ar fi putut spune: <Cine va obliga sa va strangeti recoltele in hambare si turmele in grajduri” (pag. 16)

“Stiu bine ca nimic nu cunoaste acela care dezmembreaza un cadavru, ii cantareste oasele si maruntaiele. Caci oasele si maruntaiele nu folosesc la nimic, prin ele insele, asa cum nu folosesc la nimic cerneala si hartia cartii. Doar intelepciunea pe care o poarta cartea are importanta” (pag. 19)

“…distrugandu-si casa cu pretentia de a o cunoaste, nu mai poseda decat o gramada de pietre, de caramizi si de tigle, nu regaseste nici umbra, nici linistea, nici intimitatea pe care o alcatuiau ele si nu mai are nimic de asteptat de la acest morman de caramizi, pietre si tigle, caci le lipseste creatia care le domina – sufletul si inima arhitectului.” (pag. 19)

“…nu voi putea infrumuseta un templu, daca il voi recladi in fiecare clipa” (pag. 21)

“…chiar si pe cersetor, fara a-I exagera importanta, l-am vazut ca pe un ambasador al divinitatii” (pag. 33)

“Daca vei lasa ipocritii sa se inmulteasca se vor naste drepturile ipocritilor, care sunt evidente. Si se vor naste poeti pentru a le preamari. Iar ei iti vor canta cat este de maret patetismul ipocritilor amanintati de disparitie”. (pag. 34)

“…daca ar fi nobil, ti-ar refuza recunostinta”. (pag. 35)

“Milostenia…este colaborare”. (pag. 36)

“…pe cel ce l-ai invidiat il vei devora daca iti va cadea in ghiare”. (pag. 37)

“Cel ce injoseste pe altii este el insusi josnic”. (pag. 37)

“…o civilizatie se cladeste pe ceea ce se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se da. Desigur, de la acest grau ei se vor hrani. Dar pentru om nu asta e fata importanta a lucrurilor.  Ceea ce le hraneste inimile nu e ceea ce primesc de la grau. Ci ceea ce ei dau graului”. (pag. 38)

“A crea inseamna a gresi, poate, un pas in timp ce dansezi”. (pag. 38)

“Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati”. (pag. 39)

“Nu e le condamna greselile asemeni istoricului care judeca o era deja incheiata.  Cine va reprosa cedrului ca nu este inca decat samanta, sau tulpina, sau ramura crescuta stramb? Lasa timpul sa treaca. Din greseala in greseala se va ridica padurea de cedri care va imprastia, in zilele cu vant, tamaia padurilor sale”. (pag. 39)

“Este orb acela care nu percepe omul decat in actele (actiunile) sale, care crede ca actul e singurul care-l reprezinta, sau experienta tangibila, sau folosul unui anume avantaj”. (pag. 45)

Vorbind despre o adunatura de prizonieri: “Ceea ce vezi aici sunt niste carcase de oameni. Dar omul nu se mai afla inauntru. Pot sa te asasineze cu lasitate, pe la spate, cacci oamenii de nimic sunt primejdiosi. Dar nu-ti vor putea infrunta privirile”. (pag. 46)

“Daca vrei sa fie frati, convinge-i sa zideasca un turn. Dar daca vrei sa se urasca, arunca-le graunte”. (pag. 46)

“…trebuie sa tii mereu treaz ceea ce este maret in om si sa-l convertesti la propria lui grandoare”. (pag. 48)

“Omida moare atunci cand formeaza crisalida. Planta moare cand ajunge samanta. Cel ce se transforma cunoaste tristetea si teama”. (pag. 65)

“…una este a se opune, iar alta e a se contrazice…” (pag. 79)

“…cel ce creaza nu trebuie supus dorintelor multimii”. (pag. 80)

“…putin imi pasa daca omul este mai mult sau mai putin pricopsit. Ceea ce ma intereseaza este sa fie mai mult sau mai putin om. Nu am intreb in primul rand daca omul va fi fericit, ci care om va fi fericit”. (pag. 82)

“…dragostea de sine este cotrariul dragostei”. (pag. 83)

“…nu exista amnistie divina, care sa te scuteasca de a deveni”. (pag. 90)

“…urasc usurinta. Si cel care nu se opune, nu e om”. (pag. 92)

“Cum ar putea sti ca neaga, devreme ce ei insisi sunt judecatori?”. (pag. 94)

“…nu aveti dreptul sa evitati un effort, decat in numele altui efort, caci trebuie sa cresteti”. (pag. 96)

“…dragostea. Iluzia este sa o intalnesti, cand, de fapt, ea se invata”. (pag. 102)

“…nu are semnificatie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar daca te opresti, nu vei gasi decat plictiseala, caci privelistea nu mai are nimic ce sa iti spuna”. (pag. 102)

“Cel pe care mi-l arati, ce inseamnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important e ceea ce este”. (pag. 104)

“…libertatea nu este absenta a regulilor, ordinea nu este absenta a libertatii”. (pag. 109)

“…nu stiti sa vedeti in acest om decat ceea ce neaga omul care sunteti. Iar el, deasemenea, nu citeste in voi decat ceea ce-l neaga”. (pag. 120)

“Daca ceva ti se opune si te face sa suferi, continua-ti cresterea; inseamna ca prinzi si te transformi”. (pag. 125)

“…suferinta te inalta atunci cand o accepti. Dar exista copaci slabi, pe care vantul nu-i intareste. Exista oameni slabi, care nu se pot depasi. Dintr-o fericire mediocra, fac propria lor fericire, dupa ce-au ucis mare parte din ei. Se opresc intr-un han toata viata. S-au avortat pe ei insisi. (…) Ei numesc fericire trandaveala langa putinatatea proviziilor lor. (…) Iata de ce trebuie sa dispretuiesti judecata lor. Caci ei te coboara pe tine insuti si te impiedica sa te inalti”. (pag. 126)

“…in fata unei aurore boreale ti-ai lasa prietenul sa doarma?” (pag. 126)

“…ce numeste el prieten adevarat, daca nu cel caruia ii poate incredinta bani, fara ca banii sa-I fie in primejdie de a fi furati – dar prietenia atunci nu e decat loialitate de sluga; ori ii poate cere un serviciu si serviciul sa-i fie facut – iar prietenia nu-I decat un avantaj stors de la oameni…(…)…deceptia (in prietenie) nu e decat avaritie frustrata. Deceptia e josnicie, caci ceea ce ai iubit la inceput in om s-a distrus oare, prin faptul ca exista in el si altceva, care nu-ti place? Dar tu, pe cel care te iubeste sau pe care il iubesti, il transformi imediat in sclav si, daca nu se achita de sarcinile acestei sclavii, il condamni. (…) Nu exista deceptie decat fata de un sclav, care si-a facut prost serviciul”. (pag. 129)

“Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariul dragostei”. (pag. 135)

“Dragostea adevarata incepe acolo unde nu mai astepti nimic in schimb.(…) Dragostea noastra e cladita pe ura, caci voi va opriti la femeia sau barbatul din care va faceti o provizie si urâti, asemenea cainilor ce se invart in jurul hranei, pe oricine trage cu ochiul la ospatul vostru. Numiti dragoste acest egoism al ospatului.  De-abia v-a fost acordata dragostea, si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti pentru a servi mai bine spectacolul suferintei voastre”. (pag. 135)

“…daca ceea ce primesti poate fi furat, cine are puterea sa iti fure ceea ce dai?”. (pag. 136)

“Nu-i asculta niciodata pe cei care vor sa-ti fie de folos sfatunidu-te sa renunti la una din aspiratiile tale. Vocatia ta atarna greu in tine, si dupa aceasta o recunosti. Iar daca o tradezi, pe tine te mutilezi…” (pag. 139)

“Prieten este, inainte de toate, cel care nu te judeca.(…) Caci prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poarta pe care n-ar deschide-o, poate, niciodata altuia”. (pag. 140)

“Vei intalni multi judecatori in lume. Dar daca trebuie sa te transformi si sa te intaresti, lasa aceasta munca pe seama dusmanilor tai. Ei vor face asemenea furtunii care sculpteaza cedrii. Prietenul tau e facut pentru a te primi. Domnul,atunci cand intri in templu, nu te judeca, ci te primeste”. (pag. 141)

“…nu esti gelos decat pe acela caruia i-ai fi putut fi substituit. (…) Desigur, nu critic ambitia ta, atunci cand poate sa se manifeste, caci ea este semn al dorintei tale de a crea. Dar critic gelozia. Caci vei tese intrigi impotriva lui si, prins in intrigile tale, vei neglija creatia…(…) Insa cel care poate sa se aseze cu tine la masa, sa-ti puna intrebari, sa-ti pretuiasca stiinta si sa se bucure de virtutile tale, este doar acela care e stapan asa cum zidul e zid, fara ca el sa aiba nevoie sa se bucure de aceasta, fiindca pur si simplu asta e realitatea”. (pag. 145-146)

“…marea greseala este sa nu iti dai seama ca a primi e cu totul altceva decat a accepta. A primi inseamna in primul rand a darui, a te darui pe tine insuti. Avar nu este cel care nu se ruineaza facand daruri, ci acela care nu-si daruieste lumina obrazului in schimbul ofrandei sale. Avar este pamantul, care nu se infrumuseteaza acolo unde ti-ai aruncat samintele”. (pag. 148)

“…pe un general, care si-a aranjat armata, si-a cantarit sansele, a mirosit vantul, a ascultat dusmanul dormind, a cugetata la trezirea oamenilor daca celalalat isi va fi schimbat planurile, iar apoi isi muta capitanii, rastoarna mersul armatei si improvizeaza batalii pentru ca un trecator i-a aruncat timp de cinci minute cuvinte ridicole care se grupeaza in silogisme, pe acel general il destitui, il inchid intr-o celula si nu-mi dau osteneala inutila de a-l hrani”. (pag. 153)

“Interzic negustorilor sa-si laude prea mult marfurile. Caci ei se transfoprma repede in pedagogi si-ti prezinta ca scop ceea ce, prin esenta, nu e decat mijloc si, inselandu-te astfel asupra drumului de urmat, te va degrada curand, caci daca muzica lor e vulgara, iti va fabrica, pentru a o vinde, un suflet vulgar. Or, dac e bine ca obiectele sa fie create pentru a fi de folos oamenilor, ar fi mostruos ca oamenii sa fie creati pentru a servi obiectelor drept lada de gunoi”. (pag. 164)

“…am nevoie de acela care este fereastra deschisa asupra marii, si nu oglinda in care ma plictisesc privindu-ma”. (pag. 169)

“Nu ma ingrijesc sa alerg dupa vant pentru a-mi face provizii din el, caci, daca il pastrez nemiscat, vantul nu mai exista”. (pag. 180)

“Veti recunoaste o datorie prin aceea ca nu-ti este dat sa o alegi”. (pag. 208)

“Cum te-as putea face sa te inalti, cand tu te desprinzi cu atata usurinta?” (pag. 222)

“A cuceri inseamna a converti. A constrange inseamna a inchide. Daca te cuceresc, eliberez un om. Daca te constrang, il strivesc. Cucerirea inseamna a ate cladi pe tine insuti din tine si prin tine. Constrangerea este gramada de pietre aliniate si identice din care nu se va naste nimic”. (pag. 236)

“Ce inseamna fidelitate, daca nu exista tentatie?” (pag. 250)

“…pentru a spori in maretie nu iti este de ajuns sa-i extermini pe cei care te vedeau josnic. (…) Cu cat esti mai puternic, cu atat mai mult iei greselile asupra ta. (…) Atunci cand incalec un magar, iar el se rataceste, nu magarul este cel care se insala, ci eu”. (pag. 258)

“Daca pot, cateodata, sa refuze a asculta, unde ai vazut ca oamenii sa poata refuza sa auda?” (pag. 323)

“Il numesc las si tradator pe oricine se plange de greselile altora sau de puterea dusmanului” (pag. 336)